Verdele clorofilei a planat ca o foaie subțire, transparentă de hârtie. S-a întinat puțin, și e plin și de scrum... Afară se încălzește, și smogul se șterge.
Sub formă de ansamblu de vene a unor picături lipsite de rezonantă, ea este doar o ființă estetică, un obiect neînsuflețit, evocând aviditatea unei raze de Roentgen. Ca un colgiu de vene mici și mari, mai subțire nici nu ar putea fi sărmana.
Frunza de stejar, crescuta cândva în mijlocul unei veri proaspete, a devenit o splendoare aproape bidimensională.
Niște picățele, evocă cuconi de muște târându-se în păianjen, iar în colțul de jos din stânga, este ca și cum păianjenul ar aștepta prada. Săracii răposați...
Razele soarelui de răsărit sau de apus, navigând purpurii , la urmă rezultă impresia unei colecții de dantelă. Deși frunza este doar o amintire de furtună ghemuită între două pagini cu patruzeci de ani în urmă. Viată de o vară... Nu doar oamenii, dar și copacii au avut un factor decisiv, unul care nu s-a mai întors niciodată.
Acum, chiar și așa searbăd, sub forma părului alb, rărit al mătușii de nouăzeci și șase de ani, imaginea fercheș infiltrată de Soare zâmbește la noi.
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése